Primul lucru pe care cineva îl descoperă despre mine sau despre arta mea, aș vrea să fie faptul că sunt un artist fluid și curios. Căutarea drumului artistic este organică și se manifestă prin fiecare ramură a vieții.
Mediul în care artistul se dezvoltă are, într-adevăr, o influență mare asupra percepției artistice. În cazul meu,consider că atmosfera industrială a orașului și evenimentele la care am participat aici,au dezvoltat o perspectivă puțin mai utilitară a artei. Arta a devenit o formă de apropiere funcțională în comunitate, dar și o formă de comunicare.
Când eram mica, mama m-a dus la workshop-uri de artă. Am fost integrată destul de rapid în ramura culturală a orașului, cunoscând o diversitate de contexte artistice, încă de când abia învățasem să merg. Astfel că, treptat, s-a dezvoltat o personalitate și o dorință în această direcție. Am început să mă exprim prin artă și prin lumea interioară materializată prin artă.
Cred că de cele mai multe ori îmi iau inspirația din mijlocurile de transport în comun. Este vorba de atmosfera de abundență și dinamism, și de faptul că ești singur, cu căștile în urechi, și observi. Observi oameni, locuri, interacțiuni, ideile pur și simplu se leagă.
Aici depinde doar de spiritul lui și de similaritate. În general, oamenii sunt mânați de oglinzi. Dacă cineva vine spre lucrarea mea, înseamnă că ceva din ea reflectă un aspect din viața privitorului, ceva din interiorul lui.
Talpa Iadului este un concept unic de festival, destinat ploieștenilor, care pe mine m-a fascinat imediat prin prisma ideii de hazard controlat și de spectacol. În opinia mea, este o piesă grandioasă de teatru, ce se va juca în 3 acte, în 3 zile diferite.
Multe surprize, îmi place să mă las dusă de viață și să nu pun presiune pe mine. Viitorul este acum.
