[Alesia] Axarcana. Pentru că e nevoie de cineva sau ceva care să ne scoată din monotonie. Simplu, stabilit și din întâmplare. La o cafenea, spontan. Într-o zi ploioasă.
[Ash] Niciuna nu este dispensabilă pentru un muzician sau pentru un artist, în general. Poți să ai tot talentul din lume, dacă nu îl valorifici prin exercițiu, muzica fără pasiune nu există.
[Ash / Alesia] Clar. O trupă nouă de rock probabil nu e ceea ce își dorește majoritatea, dar e lucrul de care are nevoie, fără să știe. Se întâmplă să ne inspire nu doar oamenii, ci și obiectele în general cam tot ce ne înconjoară.
[Ash / Ștef] Procesul de creație nu e unul ușor, mai ales pentru trupe la început de drum. Toate trupele încep cu cover-uri. Ținând cont că niciuna dintre noi nu mai lucrase cu alți muzicieni, într-un context de genul, am ales să nu grăbim lucrurile și să ne concentrăm mai degrabă pe calitatea pieselor pe care le-am finalizat, decât pe cantitatea lor. Vorba aceea, ”slow and steady wins the race”. În anul acesta ne-am obișnuit să cântăm ca o trupă, un ceva unitar. Exercițiul este făcut pe melodii existente deja, iar când am considerat că suntem pregătite, am prins curaj.
[Ash/ Ștef] E adevărat, este nevoie de foarte multă muncă să poți face un cover să sune ok. Fiecare muzician are o tactică diferită de a aborda muzica. Din punctul meu de vedere, cheia succesului este să păstrezi esența, sufletul melodiei originale, pe care să-l transformi după bunul plac. N-o să-ți iasă la fel. Ce încercam noi să facem este să sune bine în modul în care știm și putem.
[Ioana] Toate. Inițiativa a pornit totuși de la Ash.
[Ștef/ Alesia] Melodii cântate de băieți, fete sau oricine altcineva. Nu contează. Cât timp ne place melodia, simțim ceva când o cântam și ne iese bine, o cântăm. Scopul nostru e să transmitem cât mai mult prin ce interpretăm și să trecem peste barierele impuse de societate. Cu respect față de artă și public, ne străduim să ne îndeplinim obiectivele și să facem ceea ce simțim.
[Alesia] Da, când vine vorba de o generație, e cam greu să decizi care e stilul predominant, însă spiritul rock, clar rămâne, duce la întâmplări fericite și deschide drumuri. Încercăm să diversificăm cât mai mult, pentru că am înțeles cât de util este. Am învățat că poți împrumuta elemente la care nici nu te-ai fi gândit, din genuri complet diferite.
[Ștef/ Ioana] Al nostru? Sperăm către oameni. Gig-uri și concerte, cover-uri și originale, ne jucăm cu stilurile, scriem, compunem.
[Alesia] Pentru că este fix doza de nebunie de care avem nevoie pentru a putea avea experiențe greu de povestit. Festivalul în sine, dă glas artiștilor și dovedește existența lor în societate.
[Ash] Nevoia este, publicul trebuie doar să nu se lase intimidat de nume. Suntem convinse că va fi pe placul celor care aleg să îi dea o șansă și să se afunde în lumea artiștilor, chiar și pentru un singur sfârșit de săptămână.
[Ștef] Depinde care este melodia. Uneori este necesar ca bass-ul să susțină ritmul, împreună cu tobele și să fie evident, iar alteori trebuie doar să îl simți, să fie subtil, să fie doar o completare.
[Alesia] Cred că fiecare dintre noi are un rol extrem de important, dar da, de cele mai multe ori cuvintele sunt cele care creează conexiuni. Eu sunt doar un mesager. Toate avem, pe parcursul unui concert, momentul propriu de afirmare, iar sentimentul este greu de explicat. Primești și dai atâta energie în câteva secunde, e amazing, atât pot să spun.
[Ioana] Într-o trupă e nevoie de colaborare. Instrumentele se îmbină, ceea ce duce la muzică. Fiecare instrument are partea lui, pe care trebuie să o țină sub control, altfel…
[Ash] E greu de spus acum, ținând cont că încă sunt nouă pentru instrumentul ăsta. Tehnica e indispensabilă, chitariștii mei preferați sunt conduși de emoție. Totuși, până acum cred că intuiția a jucat cel mai important rol pentru mine. Asta și foarte multă pasiune.
