Spune-ne despre Diana din trecut, Diana în prezent și Diana din viitor.

Diana din trecut era o fată naivă, cu multe vise în cap,care își dorea să fie diferită de ceilalți, mereu să se descopere pe ea însăși. Acum că a crescut, Diana din prezent se uită în spate și realizează câte lucruri noi a învățat de-a lungul timpului. Ea de atunci e mândră de Ea de acum.

Totuși, informațiile sunt puțin neclare despre Diana dinviitor, însă mi-a șoptit o pasăre la ureche faptul că fata va continua mult timp de acum încolo în domeniul artei.

Preferi ca poezia să reflecte realitatea sau să-ți hrănească imaginația?

În general, poeziile mele reflectă îndeosebi trăirile mele, deci, o realitate, însă mereu încerc ca prin modul de exprimare folosit să dau impresia unei lumi imaginare, abstracte.

De unde pasiunea pentru poezie și cum vrei să continui?

Totul a luat naștere înainte să încep clasa a 9-a, când a fost o perioadă mai dificilă în viața mea. Neștiind cum să eliberez toate neplăcerile din momentul respectiv, am început să mă arunc, ușor-ușor, în valurile complexe ale poeziei.

Mai întâi am experimentat scrisul poemelor cu rimă albă,însă recent am descoperit că îmi place foarte mult să dau muzicalitate versurilor, prin rime și ritm.

Cât de des se întâmplă să vină cineva la tine și să-ți spună, „Recită-mi câteva versuri”?

Până acum, sincer, nu a venit nimeni să mă întrebe acest lucru, asta pentru că, probabil, nu multă lume știe de a doua mea pasiune, însă dacă s-ar întâmpla asta, cred că aș recita cu plăcere primele două strofe din poezia „Sunt un om viu” de Nichita Stănescu.

Care sunt sentimentele tale legate de Talpa Iadului? Cum percepi tot acest festival și ce așteptări ai de la el?

Pentru acest festival eu am mari speranțe, deoarece știu că acestui oraș îi trebuie un astfel de eveniment.

Nu numai că oamenii au ocazia să se relaxeze aproape decasă, dar vor avea parte de oportunități inedite către lumea artei bizare și nu numai.

Altfel spus, se pot bucura de o versiune mai prietenoasă și mai creativă a Ploieștiului.

Toți avem un autor preferat, care este al tău și de ce?

Autorul meu preferat este Nichita Stănescu, pentru că are o semnificație aparte în cuvinte care mă sensibilizează. Adesea stau și mă regăsesc în subtilitățile sale despre viață, tratate nonconformist, prin rimă albă.

Din totdeauna am apreciat poeziile lui, acestea par a fi cele mai degajate când vine vorba de reguli deversificație, dar în același timp, cele mai complexe din punct de vedere al emoției transmise.