Am aflat de acest festival anul trecut, de la domnul profesor de chitară și am zis să încerc și eu.
Talentul mi l-am descoperit când eram mică. Îmi plăcea să ascult la casetofon melodii de la Mădălina Manole și Laura Stoica. În clasa a VI-a am căutat un profesor care să mă îndrume, să îmi dea indicații și să mă învețe. Așa am găsit-o pe doamna profesoară Felicia Ispas. Prima dată când am intrat timidă în sala de clasa de la Liceul de Arte, unde m-a ascultat, mi-a cerut să cânt o melodie pe care o știam și mi-a spus că am voce. Zarzarea a fost acea primă melodie.
Exersez zi de zi, fac vocalizele obișnuite, ascult foarte multă muzică și mă uit la fiecare artist în parte. Vreau să observ ce mimică are, ce mijloace de expresivitate folosește, cum ține microfonul, ce vestimentație are, cum îi ies anumite note și așa mai departe. Ascult și mesajul, încercând să înțeleg ce a vrut să transmită publicului.
Concertul meu preferat a fost cel de săptămâna trecută, de la Sala Europa - Ziua Persoanelor cu Sindrom Down. A fost o zi între oameni dragi și cu mulți prieteni. Am cântat împreună cu Chitara Prahovei câteva piese cunoscute, precum Pisica Neagra, Andri Popa, Poveste și așa mai departe. Am văzut că publicul a reacționat destul de bine, ba chiar au început să cânte cu noi. După ce am terminat și am ieșit din culise, am intrat în sală și toată lumea ne-a felicitat. Am stat până la final și am urmărit toate momentele artistice. Totul a fost foarte frumos.
Familia și prietenii mă susțin emoțional și afectiv. Ei mă încurajează să merg mai departe, chiar dacă nu este un drum atât de ușor. Îmi place foarte mult ceea ce fac, cu tot cu reușite și nereușite. La fiecare spectacol sau festival au venit cu mine și m-au susținut.
Eram odată în culise la Buzău și eram atât de emoționată și chiar nu știam ce să fac. În mintea mea erau multe întrebări: O să uit versurile? Cum arăt? Va aprecia juriul prestația mea ?
Atunci am cântat la Festivalul Mihaela Runceanu am fost aplaudată și chiar cred că le-a plăcut tuturor prestația mea.
În Ploiești sunt foarte puține evenimente culturale, deoarece nu există interes din partea autorităților locale. Cea mai bună sală de spectacole din oraș, este cea a Filarmonicii Paul Constantinescu. Are o acustică bună, echipamente moderne, echipă tehnică și tot ce ai nevoie pentru un concert reușit. În schimb, dacă vrei sa cânți, de exemplu, în centrul Ploieștiul, să zicem că este vreun spectacol, trebuie să vii cu echipamentele proprii și nu ai nici sunetist, tu trebuie să faci tot.
Artistul meu preferat este Laura Stoica. Ea m-a ajutat să mă descopăr ca artist. Consider că a fost cea mai mare interpretă de muzica rock de la noi din țară.
